Despre câinii-cosmonauți Belka și Strelka la 55 de ani.

19 august 1960: câinii au fost lansați pe orbită, au făcut 17 înconjururi în jurul Pământului și au stat în spațiu 25 de ore

Acum exact 55 de ani, cunoscuții de orice școlar sovietic cosmonauți cu coadă, Belka și Strelka, au deschis calea pe orbită însuși lui Iuri Gagarin. Succesul câinilor a fost atât de uluitor și necondiționat, încât primul cosmonaut-om a glumit la una dintre recepții: „Încă nu înțeleg cine sunt: „primul om” sau „ultimul câine”. Belka și Strelka au devenit primele animale care s-au întors în viață, efectuând 17 înconjururi în jurul Pământului la bordul navei „Sputnik-5” și petrecând 25 de ore în spațiu. Mai mult decât atât – ambii câini au trăit până la o vârstă înaintată, au devenit favoriții întregii națiuni, au participat la numeroase evenimente. Iar Belka a lăsat și urmași. Unul dintre cățelușii „cosmici” a fost dăruit de Nikita Hrușciov primei doamne a SUA, Jacqueline Kennedy. Belka era o blondă naturală Înaintea lui Belka și Strelka, încă din 1951, drumul le-a fost pregătit de alți 48 de cosmonauți cu coadă, ale căror nume sunt încă înregistrate în cronica zborurilor: Țîgan, Dezik, Kusaciika, Modnița, Kozeavka, Neputiovîi, Cijik, Damka, Smelîi, Malîșka, Snejinka, Mișka, Rîjik și alții. Majoritatea au efectuat așa-numitele zboruri suborbitale, adică nu au orbitat în jurul Pământului. Strelcăi i s-a făcut rău la sfârșitul zborului

Cerințele oamenilor de știință sovietici pentru primii cosmonauți blănoși erau simple:

1. Să fie, de fapt, câine. Trebuie spus că americanii la acea vreme lansau în spațiu maimuțe – ca cea mai apropiată specie de om. Dar savanții noștri au mers pe altă cale. Încă din vremea academicianului Pavlov, în URSS se studiau câinii. Se cunoșteau toate reflexele și reacțiile lor la stimuli, așa că nu s-a dezbătut mult alegerea subiecților.
2. Să fie maidanez, deoarece câinii vagabonzi sunt mult mai rezistenți decât cei de casă.
3. Să fie de sex feminin, deoarece pentru fete era mult mai ușor să se proiecteze toaleta la bord.
4. Să fie blonde naturale, pentru a fi mai bine văzute de camerele video.
5. Să fie miniaturale – preferabil până la 35 de centimetri înălțime și șapte kilograme greutate.
6. Să fie simpatice, pentru a arăta bine în fotografii și video, dacă ar fi necesar să fie arătate câinilor presei.

Academicianul Gazenko, principalul medic cosmic, se bucura ca un copil. Belka și Strelka sănătoase, întoarse vii din spațiu, ofereau speranța că nici sănătatea lui Iuri Gagarin nu va avea de suferit. Iar el fusese deja selectat pentru zbor! Belka și Strelka au fost dublurile altei perechi – Ceaika și Lisicika, care au murit în catastrofa aceleiași nave la un start nereușit pe 28 iulie 1960. La a 19-a secundă a zborului, la racheta purtătoare s-a distrus blocul lateral al primei trepte, în urma căruia aceasta a căzut și a explodat. Special pentru zbor, pentru Belka și Strelka s-au cusut costume. Ieșirea lor în spațiu a fost monitorizată prin videoconferință. Câinii erau hrăniți de automate speciale – de două ori pe zi. După aterizarea reușită, guvernul sovietic a organizat o conferință de presă uriașă, în care a povestit lumii despre câinii-eroi. Cu primii cosmonauți considerau o onoare să se fotografieze cele mai celebre persoane ale țării. Nonna Mordiukova și Veaceslav Tihonov. Câinii cosmici au trăit toată viața în țarcul Institutului de Medicină Aeriană și Spațială. Primul a murit Belka. Din ea s-a făcut o păpușă împăiată. La fel și din Strelka mai târziu. Acum amândoi se află în sarcofage de sticlă la Muzeul Memorial al Cosmonauticii din Moscova. http://s16.stc.msk.kpcdn.net/f/54/flv/23/94/429423.mp4 SURSĂ: http://www.kp.ru/daily/26421/3294460/